tag:blogger.com,1999:blog-8072667636321208802024-03-13T21:17:45.914+04:00confessive-laetitia Buzunarul cu poezieLaetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.comBlogger69125tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-48560980890285362112020-08-22T17:00:00.005+04:002021-06-23T00:37:31.273+04:00 Încerc să-mi clădesc spațiul personal<p>Incerc să-mi clădesc spațiul personal,</p><div>și îmi pare că e mai ușor să repari ziduri,</div><div>să acoperi cu mortar crăpăturile,</div><div>îmi pare că e un drum care nu duce nicăieri,</div><div>tot astupând, un strat peste alt strat,</div><div>uitând că afară lumina arde,</div><div>și orașele fac pâini la țest,</div><div>mușcatele contribuie la poezia cotidiană,</div><div>de acolo nu poți cumpăra decât cartofi la pungi de 3 kile,</div><div>de dincolo, mușchi din calupuri mari ca niște picioare umflate de veterani,</div><div>aici, vecinii se strigă pe nume,</div><div>nu și pe tine.</div><div>adevărul e că ai mai multă nevoie de comunitate,</div><div>uneori liniștea e un scut,</div><div>respirația în landul de lavandă, </div><div>alteori, e luminișul din care sar lăcustele,</div><div>curioase pe geaca de poliester.</div><div><br /></div><div>uiți că totul e pretext,</div><div>termosul cu ceai de cimbrișor,</div><div>radiourile vechi, prăfuite,</div><div>tricourile blue petrol,</div><div>antiriul,</div><div>alte forme ale nostalgiei,</div><div>care își caută loc în crăpătura din perete.</div><div><br /></div><div>Încerc să-mi clădesc spațiul personal,</div><div>astăzi ruinele stau frumos lângă zidurile renovate,</div><div>e <i>cool </i>să vezi zidurile scorojite și pietrele fără tencuială,</div><div>asta îți dă, totuși, o senzație pozitivă,</div><div>te retragi pe panta de ieri,</div><div>pe colinele acoperite de brazi și pini golași,</div><div><br /></div><div><i>pentru că aura se arată prea des,</i></div><div><i>într-un zid zdrelit,</i></div><div><i>pe un acoperiș,</i></div><div><i>spulberat de lumină.</i></div>Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-63699495547927798942013-11-05T16:50:00.001+04:002013-11-06T01:43:37.369+04:00Inutilitatea umbreiHai să ne înoptăm şi să rămânem muţi<br />
în sărutul continuu al cadavrelor indiene<br />
acoperite de mortarul cutremurelor,<br />
<br />
în îmbrăţişarea sferică a eternităţii.<br />
Vino şi acoperă-mi gura cu izvorul tău de lumină.<br />
<br />
Fără contur, mă înconjuram de dârele de incandescenţă<br />
ale trupului tău.<br />
Mâinile subteranei se întindeau să apuce văzduhul<br />
pe care în secunda întâi l-ar fi mototolit ca pe compunerile<br />
pătate de cerneală ale copilăriei,<br />
iar păsări străine şi negre,<br />
şi-ar fi agăţat ţipetele<br />
de marginile lumii.<br />
<br />
Tu vei cunoaşte parfumul lumii mele cu nume de-ntuneric,<br />
cu aromă de petrosin maturat de răcoarea<br />
umedă a depozitului de lumânări.<br />
<br />
Fă-mi tu o graniţă din cuprinderea braţelor tale<br />
în care să nu-mi fie teamă de<br />
umbra mea - corp de întuneric,<br />
cu ajutorul căruia poţi astupa rănile din asfalt.<br />
<br />
Împrumută-mi vocea ta, palmele tale<br />
să construiesc o lume nouă.<br />
Eu, cea care nu are nimic mai mult decât aceste cuvinte,<br />
această linişte, această răcoare.Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-20208938344951016452013-02-04T03:06:00.001+04:002019-11-10T15:18:35.144+04:00Frică<span style="font-size: 13.5pt;">au îmbătrânit păianjenii</span><br />
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">şi pânzele lor atârnă încărunţite<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">până la trensparenţă, goale,<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">nelipicioase.<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">păianjenii filiformi cu picioare lungi<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">din baie<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">îşi fac semnul crucii înainte de a
muri.<o:p></o:p></span><br />
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;"><br /></span>
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">au imbatranit si rinichii mamei,</span><br />
<span style="font-size: 13.5pt;">Se pietrifica nevazuti,</span><br />
<span style="font-size: 13.5pt;">pe interior.</span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">au îmbătrânit şi gâturile femeilor,<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">trunchiuri încovoiate de salcii<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">cu scoarţa aspră.<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">vocea mamei mă chema,<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">dublu, dimineata,<o:p></o:p></span><br />
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">când eram mică,<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">vocea mamei creştea, se subţia,<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">cotele dunării la Medgidia,<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">mă trezeau cu zgomotul radioului,<o:p></o:p></span><br />
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;"><br /></span>
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">puricii ma sarutau sangeros,</span><br />
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">pr</span><span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">intre cearsafurile apretate</span><span style="font-size: 13.5pt;">, aspre,</span><br />
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">fara siguranta afectiunii,</span><br />
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">mereu mai prietena cu strainii decat cu</span><br />
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">fratii, surorile, tatal si mama.</span><br />
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;"><br /></span>
<span style="font-size: 18px;">printre elitrele coleopterelor, printre pasii miriapodelor paroase, ascunsa printre tufisuri de coacaze,</span><br />
<span style="font-size: 18px;">sau alaturi de gandacii de bucatarie pe care nu-i iubeste nimeni, o</span><span style="font-size: 18px;"> fetita.</span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<br />
abandonul e necunoastere,<br />
insiferenta cu care omori puii gandacilor.<br />
<span style="font-size: 13.5pt;"><br /></span>
<span style="font-size: 13.5pt;">vocea mamei, hâșâită,</span><br />
<span style="font-size: 18px;">frecvențele imprecise ale undelor radio,</span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">mama cu maxilarul
strâmb,<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">şuierând printre clești,<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">cu ochii negri, mici şi apoşi<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">ai păianjenilor pe care îi inecam în
cadă.<o:p></o:p></span><br />
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;"><br /></span>
<span lang="IT" style="font-size: 13.5pt;">mama pe care o inecam in cada,</span><br />
<span style="font-size: 18px;">mama pe care o taiam cu lama cutitelor,</span><br />
<span style="font-size: 18px;">paianjenii pe care ii iubeam mai mult decat parintii,</span><br />
<span style="font-size: 18px;">paianjenii mai fragili si apropiati decat</span><br />
<span style="font-size: 18px;">indisponibilitatea sentimentala a propriei familii.</span><br />
<span style="font-size: 18px;"><br /></span>
<span style="font-size: 18px;">Fetita care nu s-a increzut niciodata in cuvintele de dragoste ale mamei,</span><br />
<span style="font-size: 18px;">Fetita care se bucura de intepaturile paianjenilor si ale insectelor ca si cum ar fi fost tandretea pe care nu a avut-o niciodata.</span><br />
<span style="font-size: 18px;"><br /></span>
<span style="font-size: 18px;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-78601432463364406632012-08-19T01:31:00.005+05:002012-08-20T13:17:52.983+05:00Se face tot mai întuneric în oraşAprinde lumina. Se face tot mai întuneric în oraş iar oamenii se văd din ce în ce mai slab. Ajustează lumina felinarelor ca atunci când îi priveşti să nu te reflectezi prea tare în ochii lor.<br />Te vei întâlni cu toţi cei cunoscuţi, noaptea, în oraş, pe străzile pavate unde te mai ating slab, ca pâlpâitul unor becuri cu filamente slăbite, vechi gânduri cu oameni care poate nu mai sunt. Omul pe catalige care sperie copiii din preajma lui, uriaşul slab cu faţă plânsă, copiii pofticioşi lingând iaurtul rece de pe marginile paharelor şi fetele zvelte fând publicitate cluburilor.<br /><br />Aprinde lumina, fiinţă a oraşului, nesigură pe trotuarul pavat cu piatră cubică atât de dureros pentru femeile cu tocuri înalte. Fiecare pas al lor le ajunge ca un pumnal dureros în inimă. Nu vei afla siguranţa unei plimbări tihnite printre oamenii ce curg şuvoi pe strada Şelari sau Blănari. Iar nimeni nu te va observa făcându-ţi loc.<br />Te bântuie gânduri cu aripile sure, nerecunoştinţa, abandonul vieţii.<br /><br />Stinge lumina.<br />Fetiţa cu chibrituri de la colţul Lipscani cu strada Franceză îţi va dărui un chibrit plin de viaţă, un zâmbet arămiu şi recunoştinţa ei. <br />Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-88770851916077956322012-02-22T23:15:00.008+04:002012-03-18T01:17:21.339+04:00Citrus maximaPomelo, pomelo<br />Eşti ca desprins din Ucello,<br />Ai pielea punctată ca şi cum ţi-ar fi frig.<br />Esti tot numai galben,<br />Lumină şi fruct.<br />Pielea îţi şade întinsă,<br />proaspătă, nepângărită de mâna de om.<br /><br />Din carnea ta blândă adie mirosul de citric.<br />Esti tot cuprins de răcoare...<br /><br />Pe buza ta moale adie aroma amară<br />de junglă in care jivinele-aleargă...<br /><br />Tu aperi de rele, când noapte-alunecă spre zi<br />în anul care de-abia se iveşte.<br />cu trupul gigant, rotund şi senin<br />ai corp ca de astru care clipeşte.<br /><br />Coboară acuma aroma ta blândă<br />peste fiinţa mea care respiră şi cântă...Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-50819944460754596372012-02-07T00:31:00.011+04:002012-02-08T00:26:20.080+04:00Cuvinte pentru ţurţurii de gheaţă"Apoi se făcea din ce în ce mai noapte.<br />Ţurţurii şedeau singuri pe streşini şi ascultau glasul vântului.<br />Viscolul îi mai mângâia uşor, făcându-i să vibreze ca şi cum din puritatea fiinţei lor de gheaţă, ar fi scos cuvinte albe, mari, mari cât toata întinderea de alb care îmbrăca oraşul.<br />Zilele treceau uşor, apăreau alţi ţurţuri care să strălucească, fiecare trimiţând din locul lor fix, gânduri către stele.<br />De acolo sus, atârnând de clădiri neoclasice, ţuţurii îşi alcătuiau propriile lor cuvinte. Unii ajungeau să iubească studentele cu piele fină, alergând grăbite prin zăpadă, făcând neaua de pe strada Polonă să glăsuiască. Ţurţurii absorbeau zgomotele fine, muzica, gândurile nerostite ale trecătorilor, le înregistrau paşii umplându-se de rezonanţa lor."<br /><br />Ţurţurii cad odată ce trecătorii impregnează mediul cu gândurilor care atârnă greu şi nu bucură pe nimeni. În cădere, gândurile se sparg, se ciobesc de trotuar şi într-un final, se topesc...<br /><br />La capătul streşinii unei clădiri pe o cale puţin umblată, exista un ţurţure care pe zi ce trecea creştea,un mare ţurţure bărbos, lipsit de transluciditatea firavilor ţurţuri cristalini. Un mare ţurţure bătrân, care iubind atât de mult viaţa de jos, s-a aventurat, cu o conştiinţă că lipsa sa nu ar fi rămas în amintirea nimănui, în jos. Crăiasa Iernii i-a dăruit bătrâneţe îndelungată. Marele Ţurţure nu s-a prăbuşit...atât de mare i-a fost bogăţia şi dorul de lumea oamenilor încât s-a facut un braţ al gheţii întins să mângâie lumea oamenilor. Prea puţin observat, bărbosul ţurţure de gheaţă se afla acum întins între două lumi. I-au venit în sprijin picături de apă rece provenite de la zăpezile succesive.<br /><br />Câte un tânăr melancolic ferindu-se de porţiunile periculoase de gheţă remarca micii ţurţuri mai puţin norocoşi, căzuţi, si cu scheletul zdrobit de trotuarul rece. Stăteau acolo, retezaţi, prăbuşiţi cu oasele lor fine, casante, ca de sticlă. Tăiau efemera iluzie că s-ar putea privi în oglinda gheţii de jos.<br /><br />Apoi se făcea din ce în ce mai noapte.<br />Oamenii împânzeau oraşul cu gândurile şi cuvintele lor, şi reflectau la altă scară, lumea înfrigurată a ţurţurilor de sus. Lumea sticloasă luminată de farurile maşinilor, lumea lor ocolită de trecători, nemişcată şi sticloasă, lumea ţurţurilor pentru care puţini îşi găsesc cuvintele."Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-15074438287539992642012-02-05T14:43:00.004+04:002012-02-20T01:55:31.142+04:00soft stairs and pink lightSunetul urcă în mine.<br />în mişcare de fluture bate inima mea.<br />granit îmi e gândul,<br />se mişcă şi bate,<br />pulsează şi urcă.<br />pe ramuri feline,<br />se urcă lumina,<br />adastă şi sare<br />în sunetul tare.Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-5660770962715215452012-01-25T00:27:00.008+04:002012-01-30T23:05:42.729+04:00Fructe din care se prelinge înserareaTăcerile mele sunt suprapuse.<br />Se ascund în rodia deschisă de pe masă.<br />Cuvinte care ar dori să se preschimbe în lumină,<br />dar rămân asemeni trupurilor pe care se prelinge înserarea.Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-42935475416723541252012-01-08T21:46:00.006+04:002012-01-14T03:43:21.182+04:00S.D.Din mine cresc munţi.<br />Mare formă de relief,<br />mă înalţ,<br />cresc,<br />mă cutremur,<br />mă răstorn şi in cele din urmă mă sedimentez.<br /><br />Din moliciunea parfumată a cărnii devin rocă; pe spate îmi cresc codri, faldurile pielii sunt râuri şerpuind, prăbuşind cu ele fărâme de piatră, scufundându-le zgomotos. <br />Sunt la o mie de ani depărtare de mine, răsar dintre roci, cu trupul prăvălit. Devin, sunt recompusă din toate aceste roci care sedimentându-se par că s-au îmbrăţişat de-a lungul timpului, din ce in ce mai strâns.<br /><br />între trupul meu şi trupul tău stau toate aceste viziuni,<br />greutatea somnului, fragmentele de sunet şi umbrele care dispar dincolo de pereţii de granit.Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-65575022225636264952011-12-13T19:59:00.005+04:002011-12-13T22:00:28.803+04:00IspahanStai în faţa mea,<br />proaspătă, roză...<br /><br />Zmeura uriaşă îţi şade pe creştet<br />amintind de scena titană în care<br />o domniţă prea Rose<br />coborî din maşină în noiembrie, iarna<br />cu o prea mare pălărie albă-movă dungată.<br /><br />Vei fi fost altădată<br />o făptură persană, unduindu-ţi<br />prea rară pana de trandafir...<br /><br />Eşti toată migdală şi pudră<br />iar buzele tale păstrează răcoarea<br />parfumul, tăria fructată de litchi<br /><br />În aşternuturi stai încă acoperită,<br />suavă, cu trupul tău tandru,<br />până când sub petală vei fi toată privită,<br />gustată, iubită odată cu zâmbetul cast...<br /><br /><em>'Esfahān nesf-e jahān ast</em>Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-14442382428836569292011-09-09T00:36:00.004+05:002011-11-22T00:04:19.245+04:00EspanaA trai prin cuvintele celor din proximitate<br /><br />Spania este<br />o felie translucida de jamon rubiniu,<br />marmelada de portocale amare din El Corte Ingles,<br />autogara din Sevilla, cand temperatura ajunge la 40 grade<br />este scaldata de lumina si soare,<br />cu umbra in suflet coborand si latindu-se.<br />sau lumina pura.Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-23107401020122459712011-06-14T00:52:00.003+05:002011-06-17T02:02:26.198+05:00cu elitrele albeFugi şi ascunde-te, micule gândac de bucătărie cu carapace rotundă.<br />În seara asta nimeni nu te va călca strivindu-te de pardoseala cea rece.<br />Nu tu ai fost în gândurile marelui scarabeu emailat de pe trotuarul pe lângă care 336 trece în fugă.<br />Nu te-ai urcat pe fustele creţe, nici în şorţurile uşoare de pânză alburie ale ţigăncilor adormite în seara de iarnă, cu ceşti de cafele-aburinde.<br />Tu ai fost luminat de luna ta dragă, eclipsa ţi-a atins elitrele, colorându-te-n galben şi ocru, în rugina tomberonului care-a luat foc.<br />Ai mai umblat pe vârful pantofului de mireasă într-o amiază de vară, dorind să rămâi o broderie pe veci a condurului ei.<br /><br />Ai fost la examene multe, în săli şi-amfiteatre, pipăind tensiunea studentelor toate.<br />La Litere-ai mers, în subsoluri şi umbre, pe tomuri murdare, prăfoase şi surde.<br /><br />Ai mers multe mile, trecând fin sub stele, ai fost la putere timp vreo 50 de file...<br />Ai stat mult pe ziduri, tot privind alte fapte şi spinările oamenilor.<br /><br />Acum te ascunde sub a imperiului mască, lâgnă chiuveta din bucătărie, unde aroma cafelei va pluti azi şi mâine...Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-16829327323143346932011-04-12T14:26:00.003+05:002011-04-28T22:45:09.315+05:00Mss Marmalade...Cu buza tremurând, Mss Marmalade savurează magiunul rămas pe gura borcanului de Topoloveni. Murmură cuvintele unui cântec:<br /><br />"Sufletul caută,<br />se urcă în rotocoale<br />deşirându-se precum scara rulantă de la metrou.<br />Mângâieri sterile împrejurul lui,<br />Sufletul e o bucată de chips<br />crocantă, sărată<br />pe care o spargi între dinţi.<br />Iar îmbrăţişările- cleioase ca dulceaţa de gutui."<br /><br />Apoi Mss. Marmalade unse lasciv o bucată de lipie cu magiun, îşi înfipse dinţii şi muşcă.Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-41713504839890910492011-04-11T16:41:00.006+05:002011-04-11T16:54:02.954+05:00Urechea cu care aud luminaCu urechea mea stângă aud, uneori, cum lumina se rostogoleşte pe umerii din Buzău ai Alexandrei, şi cum curge pe fereastra mansardei de la 305.<br /><br />Poţi refuza cuvintele, le poţi opri sau înnăbuşi un timp, dar ele vor trece mereu prin tine ca lumina care uneori face ca o femeie frumoasă să scânteieze. Cuvintele te vor urmări, te vor bântui cu aripile de corbi ale lui Poe.<br />Am stins lumina, am aprins-o şi mi-am atârnat-o de lobul urechii stângi de unde o aud picurând şi topind capacul "cutiei maladiei conştiinţei".Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-73505625198961720272010-06-04T22:31:00.007+05:002010-07-04T19:56:35.821+05:00On the RunFug de mine însămi. <br />Sunt străina absolută, o fiică pierdută mergând până la capătul aleii.<br />Mă ascund prin băi şi case străine, mă joc cu copiii necunoscuţilor, privesc cum timpul alunecă pe lângă mine cu trupul şerpuitor şi umed, cu braţele învineţite, înţepate<br />Nu reprezint mai mult decât un străin.<br />Această fascinaţie a necunoscutului, acest pericol al aripilor strivite de roţile maşinilor, al sângelui care dispare în fisurile trotuarului.<br /><br />La capătul aleii unde cineva îmi culege corcoduşe, se vând telefoane mobile; un bărbat cu pantaloni gri şi tricou albastru scămoşat traversează strada cu o pungă grea de căpşuni. Fructele şi-au lipit sângele de obrazul alb al pungii. Bărbatul traversează. Stau şi privesc cum semaforul îşi schimbă culorile, inspir aerul de benzină. Ştiu că cineva îmi vorbeşte, nu aud cuvintele. Percep doar tatuajul şerpuitor al unui bărbat de înălţime mică care aşteaptă să traverseze.<br /><br />Privirea îmi cade asupra pantofilor mei. Sandalele nu îmi aparţin. Ceea ce am este această piele a tristeţii care mă strânge, de altfel trupul îmi este înstrăinat.<br />Trăiesc prin imagini şi cuvinte, prin mirosuri şi texturi.<br />Nicio oră nu este a mea, nici un timp al meu.<br />Mi-e dor să scriu şi mie dor de mine însămi. Mi-e dor de întoarcerea fiicei risipitoare.Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-42538855627201513952010-03-07T18:32:00.013+04:002010-04-11T01:15:55.927+05:00Givenchy eaudemoiselleA venit vremea să îmi aştern din nou trupul aici. Trupul meu de douăzeci-şi-doi de ani îmbrăcat într-o rochie roşie cu model: multe fetiţe înlănţuite, ţinându-se de mână, privind cu ochi diabolici ceea ce se învârte în jur. Fetiţele îmi şoptesc cuvinte cu voce stringentă, şi îşi întind mânuţele să apuce viaţa.<br /><br />Zece aprilie.<br />Vântul îmi suflă în ochi, îmi piaptănă părul, redă fluiditate mişcărilor trupului meu<br />E nevoie de o simplă aromă- cea amăruie- mirosul greu al întunericului din cafenele şi cluburile în care am poposit uneori cu sentimentul deşertăciunii în suflet. Mă alegeţi cuvinte, mă împresuraţi şi purtaţi-mi infinita bucurie de a fi, infinita teamă de a exista.<br /><br />Am coborât după gustul dulce al napolitanelor poloneze,<br />am auzit răsetele din pasajul cu acoperiş de sticlă galbenă, răsete viscerale, şi m-am simţit brusc, liberă. <br />Mi-am amintit că în suflet mai cresc, uneori, flori, mult mai rar decât ramurile înflorite care mă năpădesc pe dinăuntru.<br /><br />Cum voi uita porumbelul golit de viaţă de pe strada Academiei?<br />Viscerele sale în care nimeni nu mai desluşeşte viitorul, ci aduc oroarea într-o dimineaţă în drum spre facultate.<br /><br />Bucuria: un covrig cu susan adăpostit în rotunjimea rucsacului, o mostră de parfum,<br />glasul pur de la capătul telefonului în care auzi un zâmbet, privirea profesorului în sala undeva la mansardă, mult prea încăpătoare pentru câţiva studenţi, drumul cu castani pe bd. Magheru, singurătatea împlinită cu o carte în mână. Liniştea, mereu liniştea.Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-440720055855609112010-02-13T00:00:00.005+04:002010-02-13T01:44:24.634+04:00LeapşăLeapşă de la Miriam<br /><br />Îi dau curs abia acum (într-un moment de tihnă), dar cu mare poftă.<br />Aşadar: <em>Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?</em><br /><br />Da, de trei ori da. Toate cărţile care au trecut prin mâinile mele sunt pline de semne- de prin anul 1 folosesc post-it-uri, şi dacă înainte le rupeam acum am găsit (din surse personale) nişte post-it-uri subţiri ca nişte făşii, numai bune de scris nişte pensé-uri pe margini.<br />Când sunt nevoită [necesitate crudă], îndoi paginile, dar cu regret şi teamă, însă nu le las niciodată îndoite (încercare de a mă disculpa).<br /><br /><em>Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă "da" care a fost aceasta?</em><br /><br />Sigur. "Selected Poems"- T.S. Eliot. De la Laura... My joy and inspiration.<br /><br /><em>Citiţi în baie?</em><br /><br />Spre surprinderea tuturor, dar nu şi a celor apropiaţi...da.<br />De fapt uneori am mari revelaţii(nu doar Arhimede), până se încălzeşte apa pentru duş... Nu mă tem că stric cărţile...îmi asum asta.<br /><br /><em>V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă "da" care ar fi fost aceasta?</em><br />Da. M-am gândit şi încă mă mai gândesc la asta. <br />Scriu în momentele când sunt egală cu mine însămi, sau dimpotrivă. Încă nu mi-a ieşit din minte personajul care nu are o viaţă proprie, subiect uşor a la Pessoa.<br /><br /><em>Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?</em><br /><br />Mă uit la ele cu jind.Se târăsc după mine când intru în librării. Da, sunt de baza, cum spunea Miriam. În ultima vreme mă simt confortabil cu cele cartonate şi cu supracopertă.<br /><br /><em>Care este cartea preferată?</em><br /><br />Greu de spus. Obişnuiam să mă gândesc la aşa ceva înainte. <em>Nostalgia</em> lui Cărtărescu ocupă încă "a corner of my heart", şi de fapt ea se leagă mult de tot cu ceea ce fac acum. <br />Şi <em>Colecţionarul</em> lui Fowles.<br /><br /><em>Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?</em><br /><br />Ar trebui să recitesc anumite cărţi esenţiale, dar mi se întâmplă rar să citesc de două ori aceeaşi carte, poate refuz să dau ascultare(deocamdată)"conştiinţei lectoriale". Da, am recitit <em>Pădurea spânzuraţilor</em>, <em>Colecţionarul</em>, dar visez la un viitor apropiat când voi reciti periodic <em>Don Quijote </em>sau <em>Divina Comedie</em> şi Proust. Da, mereu Proust şi ruşii. (acum cântăresc care)<br /><br /><br /><em>Ce părere aţi avea de autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?</em><br /><br />I'll skip the 1st part, pentru că nu înţeleg sensul întrebării, as for the 2nd, le-aş mulţumi că există(sau că au existat) şi că mă bucură.<br /><br /><em>Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?</em><br /><br />Uneori. Nu sunt foarte narativă, ori discursivă. Le împărtăşesc unor colegi, mamei, mătuşii mele, lui D., în general celor dispuşi să mă asculte şi uneori să mă înţeleagă. Sau bloggerilor :)<br /><br /><em>Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?</em><br /><br />Cineva îmi şopteşte: necesitatea, bibliografiile impuse de profesori.<br />Dar când intru în librării: deschid cărţile la mijloc şi un suflu mă trage în interiorul lor. Închid cartea şi văd dacă a rămas ceva din amintirea răcoroasă a lor. Dacă da, înseamnă că autorul sau cartea vrea să mă îmbrăţişeze.<br />Alteori- mă cheamă titlul sau "obrazul cărţii" (coperta).<br /><em>Care credeţi că e o lectură "obligatorie", o carte pe care cineva trebuie să o citească?</em><br /><br />Greu, greu... Cervantes, în general Titanii, Platon...marile nume de care am auzit cu toţii, dar pe care puţini nu i-au ignorat.<br /><br /><em>Care este locul preferat pentru lectură?</em><br /><br />Patul cu cele douăsprezece perne cu ciucuri, divanul meu care stau ca un maharajah.<br />Scaunul negru tip "boss" din faţa biroului.<br />Sau locul nr.25 de la BCU când nu sunt cititori mulţi în preajmă şi lumina e difuză...<br /><br /><em>Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?</em><br /><br />Linişte. Obişnuiam muzică înainte, dar acum mi-o creez eu însămi: ascult sunetele paginilor şi cele sugerate de...Gogol acum.<br /><br /><em>Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?</em><br /><br />Da, însă mi-e greu să mă concentrez pe o distanţă mare de pagini; am reuşit să citesc The Scarlet Letter de Hawthorne aşa. În rest, pasaje.<br /><br /><em>Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?</em><br /><br />Citesc şi cumpărate şi împrumutate. Împărăteasă a cărţilor din biblioteca de la litere. Acelaşi sentiment de vinovăţie când nu le termin şi le aduc necitite. Ar trebui să îmi formez o nouă strategie. Am nevoie de sugestii.<br /><br /><em>O carte este pentru mine... Cum aţi descrie o carte?</em><br /><br />Pasajul către mine însămi.<br />________________________________________<br />Acum dau invitaţia mai departe către: <a href="http://dragyoursoul.blogspot.com">Dragyoursoul</a> Psihedelicul, Malina şi tuturor iubitorilor de carte.Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-9765300002944597622010-01-29T23:30:00.008+04:002010-01-30T00:01:43.478+04:00Numele tău scris pe apăRespir adânc, precipitat, oarecum înmuitată în spaimă. Trag aer în piept. Am nevoie de cea mai pură gură de aer.<br /><br />Îmi petrec fularul cu ciucuri negri după gât, până la baza nasului, ca o femeie afgană potrivindu-şi burkha. Sub tălpile cizmelor de acum două sezoane (moda nu se schimbă atât de repede) zăpada scârţie, zgomotul ei crocant ca o felie de glazurată cu marţipan, mâncată de mult, la o nuntă, pe vremea când mă jucam cu pistoale fosforescente cu apă.<br />E un exerciţiu prea ostentativ. Sunt puţini cei care mă citesc, aş prefera, totuşi în acest caz, să fiu o străină. Dar trupul meu, corpul meu e cunoscut de o serie de cititori apropiaţi. Faptul că pentru trecători sunt o necunoscută, o anonimă, îmi aduce linişte acum, chiar cutezanţă. <br />N-am izbutit în a-mi alcătui o persona potrivită, aspir la ceea ce făcea Ezra Pound.<br />Mă ataşez de aproape toate personajele pe care le întâlnesc la distanţă de pagini, şi de treăcătorii de care îmi ascund privirile, din timiditate, teamă sau pudoare.<br /><br />Ei nu-mi cunosc greşelile, visele, gândurile. Le comunic doar ceea ce spun ochii mei, ceea ce se află înlăuntrul privirii mele pentru cine vrea să vadă şi să înţeleagă.<br /><br />A nu spera ceva de la ceilalţi, a nu te aştepta la... a fi liber, a înghiţi cu nesaţ aerul rece al dimineţii, după ce uşa blocului se închide cu zgomot în urma ta. <br />A trăi sentimentul că azi vei avea curaj, că vei cuteza să fii- gânduri pe care le porţi cu sine, şerpuind pe Calea Victoriei.Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-85242887765872363302010-01-20T23:10:00.001+04:002010-01-20T23:11:01.439+04:00Deasupra trupurilor cărţilor noi ne îmbrăţişam sufletele.Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-7532576555120689602010-01-13T00:38:00.005+04:002011-12-16T15:38:08.114+04:00Sunt gândacul de bucătărie pe care nu-l iubeşte nimeni şi care a traversat în grabă suprafaţa argintie a blatului chiuveteiPereţii visului sunt cei între care mă trezesc dis-de-dimineaţă, mă zvârcolesc, dau din picioare şi îmi simt umerii amorţiţi, braţele grele, gura însetată, şi mintea frântă după peregrinările nesfârşite. Eu sunt cea născută în depărtări, sunt fata din depărtare cu viziuni astrale.<br /><br />Cea care închină ode automatelor de cafea, ceai şi ciocolată caldă,<br />Cea care a gustat toate aromele de la capătul holului,<br />Cea a aşteptat ca el să revină din lume cu pletele sale de aramă.<br /><br />În zahărul care adastă pe fundul paharului maro de plastic în două nuanţe, se consumă orele în facultate.<br />Mă gândeam că inima de pluş în jurul căreia se înnodase un fir lung de păr castaniu, ar fi putut fi a scriitoarei Simonetta, cea care mă încuraja să scriu...<br /><br />Aud respiraţia uşilor, umflându-şi pântecul lemnos, şi dincolo ascult zgomote fojgăitoare, târâitoare.<br />Rămăsesem în lift de unde auzeam cum uşile respiră şi îşi umflă pântecele răcoroase cu vene lemnoase<br /><br />Fraze găsite pe o franzelă pe lună.<br />Şi lacrimile sale erau perle.<br />Aş vrea uneori să pot xeroxa covrigii şi printa ca să ne ajungă tuturor. Covrigi pentru umaninate aşa cum este plăcerea mea de a scrie astă-seară.<br /><br />Neîncrederea are gustul murdăriei de argint, sunet de pahar cu buză spartă.<br /><br />Aş vrea să îmi spui cine sunt.<br /><br />Viziunea mea cu Luca Pacciolli imbracat in haina renascentistă, brocart de atlaz albastru<br />În final sunt bomboana de migdală cu glazură de ciocolată din buzunarul stâng al paltonului gri şi...palma mică a iubitei tale mă atinge întâmplător când îşi încălzeşte degetele în căuşul palmei tale.Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com11tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-16657854201752462922010-01-05T03:32:00.002+04:002010-01-05T03:32:51.629+04:00Iartă-ne, căci suntem atât de singuri.Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-62867082853239358772010-01-03T19:02:00.003+04:002010-01-03T19:12:25.039+04:00* * * * * * *La înmugurirea noului an,<br />zăpada cade molatic, ireal de alb peste ramurile mesteacănului din faţa camerei mele.<br /><br />Pentru cine se aşterne zăpada?Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-90679129802020906012009-12-30T13:43:00.003+04:002009-12-30T13:54:07.766+04:00Love Song for Danny BlueTe cânt în seara de iarnă,<br />când copacii păşesc cu noaptea pe cer lăţindu-şi urmele ramurilor,<br />mângâind sau zgâriind păsările şi norii.<br /><br />Când luna ne priveşte,<br />mâinile tale sunt ramuri acoperite de zăpadă,<br />buzele tale au fierbinţeala crengilor arse care trosnesc,<br />au gustul fumului rece de narghilea şi asprimea ceaiului ayurvedic.<br />În curbura spatelui tău îmi voi ascunde urma, în asprimea obrazului tău,<br />în părul tău care luminează întunecimea.Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-57331963508388481432009-11-16T01:21:00.010+04:002009-11-16T01:36:57.118+04:00Str. Corabiei nr.6 - Poem în cheie dadà"Etre décapité deux fois par semaine"<br />până ce grozav rochia şi vocea înmărmuriră,<br />întinsul lăsat la vedere primeşte şi se serbează<br />şi paralel priveşte din bidon, pe nisipul de nuiele.<br />legăturile de mai târziu...să treacă.<br />După aceea, dragostea pietrificată...să servească la recepţie.<br /><br />Dobrogea pe o scară de scuze,<br />venind timp în Nirvana<br />Turnavitu a stors de emoţie,<br />dus, în afară şi dezamăgire<br />sopârle cu pămătuf scutură cu nasul<br />o corabie, să se târască...Laetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-807266763632120880.post-45163960368418531612009-11-07T22:48:00.003+04:002009-11-07T22:50:23.081+04:00"Ce autor va putea vreodată să spună cum şi de ce un personaj s-a născut din propria imaginaţie? Misterul creaţiei artistice este însuşi misterul naşterii naturale." - Luigi PirandelloLaetitiahttp://www.blogger.com/profile/03126244016298687497noreply@blogger.com10