Poem crăpat

Acest poem lovit, crăpat, vânăt,
secat de suflu, de viaţă,
deschis ca o rană care ustură
la cel mai mic contact cu aerul.

Acest poem bătrân, cu braţe grele
în care s-a adunat toată osteneala,
cu cearcăne şi riduri de expresie,

Citeşte-l înainte de a adormi,
citeşte-l când te scarpini
sau când eşti plictisit.

Dar mai ales când ploaia
îşi întinde trupul, dezbrăcând
pielea unui suflet nud,
vânăt şi chircit.


Citeşte-l înainte să adormi,
când somnul ţi se încurcă-n gene.