"În pădurea pe unde nu trece nimeni decât tu,
Vântorule, întăreşte-ţi inima, strecoară-te, aleargă, sări
Carnea este în faţa ta, enorma carne voioasă,
Carnea care se mişcă precum o colină,
Carnea care înveseleşte inima,
Carnea care va fi friptă în căminul tău,
Carnea în care se vor înfige dinţii,
Frumoasa carne roşie, sângele pe care îl bem cald".
În "Inima întunericului" lui Conrad se găsesc dorinţele tenebroase ale cărnii.
Căci spatele tău este dealul peste care alunecă brâuri de neguri, înălţându-se şi coborând,
iar tu săruţi cu sufletul, cu răsuflarea focului în aerul puternic al înserării.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
%5B1%5D.jpg)
8 comentarii:
o vanatoare demna de un nobel poate.. pentru un vanat/vanator nedemn de virtutile si pacatele sapate adanc in inima.i inainte de cuvinte!
@untitled
Multumesc pentru comentariu...
Da, si mie mi se pare un imn deosebit de expresiv.
"Căci spatele tău este dealul peste care alunecă brâuri de neguri, înălţându-se şi coborând" e preferata mea.
@ora25
Multumesc :)
Mi s-a facut dor sa mai scriu ceva, dar nu reusesc sa adun franturile, nu inca.
Vreun sfat? :D
fara sfaturi,n-ai nevoie.
când nu poţi, pleci de la faptul că nu poţi...
:)
cum fac eu.dar de obicei,totul incepe cu o durere de cap,cu ADHD,cu confuzie,neliniste...cand scriu ma invart in jurul cozii..
pardon,n-am suficienta energie pt ADHD
Trimiteți un comentariu