Je me souviens la tendresse

Când a intrat în hol a adus cu sine aerul rece de afară, aerul acela curat şi aspru al dimineţii de decembrie, aerul pe care oamenii îl respiră cu nesaţ iarna, scoţând aburi pe nări şi ceva ce seamănă vag cu duhurile lor, pe gură.
Îşi dădu jos pardesiul negru, potrivit de lung, îşi lepădă cu lentoare mănuşile de piele întoarsă, apoi pălăria de fetru cu panglică de mătase şi în cele din urmă trase fermoarul cizmelor cu toc potrivit de înalt.
Apoi se privi din profil în oglinda mare şi rotundă stil art deco de pe hol.
Simţea ca nu mai avea acea încredere infailibilă în propriul trup, şi parcă senzualitatea din priviri i se consuma treptat, lăsând-o în spaţiul unui oraş sordid.
Inspiră.
Încăperea încă purta mirosul crengilor de brad, iar acele parfumate cazuseră pe bucăţile reci de gresie înţepându-i degetele picioarelor, sau poate că nu era decât deznădejdea sa.
Dar casa mai avea un miros destul de atipic anotimpului: o aromă puternică şi distinctivă de căpşuni.
Desigur, îşi aminti că în urmă cu o săptămână lustruise mobilele în stil Biedermeier din sufragerie, scaunele, cele două corpuri de bufet şi masa rotundă care print-un mecanism ingenios se putea extinde de la şase locuri la douăsprezece.
Locuia singură, după ce "mătuşa" sa nonagenară şi cu nume de floare păli într-o după-amiază de mai, încheindu-şi atfel viaţă prea puţin tulburată şi lipsită de confort, lăsându-i îndepărtatei "nepoate" încăpătorul apartament din strada Vasile Conta.
Ghilimelele se justifică( deşi ea niciodată nu le-a folosit spre a o încatona pe Doamna Anais în statutul impus, ba chiar în noţiunea înghiţită cu forţa de "mătuşă").
Vecinii ştiau cine era cu adevărat tânăra care într-un mod subit primise garanţa unui viitor ferit de griji: fiica unei florărese care print-o (altă) împrejurare fericită fusese angajată în casa doamnei Anais în urmă cu douăzeci şi trei de ani.
Florăria (quel hazard!) avea acelaşi nume cu doamna Anais, iar de aici bătrâna cu descendenţă boierească, obişnuia să cumpere în fiecare dimineată flori pentru impresionanta sa sufragerie în stil Biedermeier, ce fusese comandată tocmai de la Viena în prima jumătate a secolului al XIX-lea, şi devenise între timp, o moştenire de familie...