Ispahan

Stai în faţa mea,
proaspătă, roză...

Zmeura uriaşă îţi şade pe creştet
amintind de scena titană în care
o domniţă prea Rose
coborî din maşină în noiembrie, iarna
cu o prea mare pălărie albă-movă dungată.

Vei fi fost altădată
o făptură persană, unduindu-ţi
prea rară pana de trandafir...

Eşti toată migdală şi pudră
iar buzele tale păstrează răcoarea
parfumul, tăria fructată de litchi

În aşternuturi stai încă acoperită,
suavă, cu trupul tău tandru,
până când sub petală vei fi toată privită,
gustată, iubită odată cu zâmbetul cast...

'Esfahān nesf-e jahān ast

Espana

A trai prin cuvintele celor din proximitate

Spania este
o felie translucida de jamon rubiniu,
marmelada de portocale amare din El Corte Ingles,
autogara din Sevilla, cand temperatura ajunge la 40 grade
este scaldata de lumina si soare,
cu umbra in suflet coborand si latindu-se.
sau lumina pura.

cu elitrele albe

Fugi şi ascunde-te, micule gândac de bucătărie cu carapace rotundă.
În seara asta nimeni nu te va călca strivindu-te de pardoseala cea rece.
Nu tu ai fost în gândurile marelui scarabeu emailat de pe trotuarul pe lângă care 336 trece în fugă.
Nu te-ai urcat pe fustele creţe, nici în şorţurile uşoare de pânză alburie ale ţigăncilor adormite în seara de iarnă, cu ceşti de cafele-aburinde.
Tu ai fost luminat de luna ta dragă, eclipsa ţi-a atins elitrele, colorându-te-n galben şi ocru, în rugina tomberonului care-a luat foc.
Ai mai umblat pe vârful pantofului de mireasă într-o amiază de vară, dorind să rămâi o broderie pe veci a condurului ei.

Ai fost la examene multe, în săli şi-amfiteatre, pipăind tensiunea studentelor toate.
La Litere-ai mers, în subsoluri şi umbre, pe tomuri murdare, prăfoase şi surde.

Ai mers multe mile, trecând fin sub stele, ai fost la putere timp vreo 50 de file...
Ai stat mult pe ziduri, tot privind alte fapte şi spinările oamenilor.

Acum te ascunde sub a imperiului mască, lâgnă chiuveta din bucătărie, unde aroma cafelei va pluti azi şi mâine...

Mss Marmalade...

Cu buza tremurând, Mss Marmalade savurează magiunul rămas pe gura borcanului de Topoloveni. Murmură cuvintele unui cântec:

"Sufletul caută,
se urcă în rotocoale
deşirându-se precum scara rulantă de la metrou.
Mângâieri sterile împrejurul lui,
Sufletul e o bucată de chips
crocantă, sărată
pe care o spargi între dinţi.
Iar îmbrăţişările- cleioase ca dulceaţa de gutui."

Apoi Mss. Marmalade unse lasciv o bucată de lipie cu magiun, îşi înfipse dinţii şi muşcă.

Urechea cu care aud lumina

Cu urechea mea stângă aud, uneori, cum lumina se rostogoleşte pe umerii din Buzău ai Alexandrei, şi cum curge pe fereastra mansardei de la 305.

Poţi refuza cuvintele, le poţi opri sau înnăbuşi un timp, dar ele vor trece mereu prin tine ca lumina care uneori face ca o femeie frumoasă să scânteieze. Cuvintele te vor urmări, te vor bântui cu aripile de corbi ale lui Poe.
Am stins lumina, am aprins-o şi mi-am atârnat-o de lobul urechii stângi de unde o aud picurând şi topind capacul "cutiei maladiei conştiinţei".