Dintr-un imn african închinat vânătorii

"În pădurea pe unde nu trece nimeni decât tu,
Vântorule, întăreşte-ţi inima, strecoară-te, aleargă, sări
Carnea este în faţa ta, enorma carne voioasă,
Carnea care se mişcă precum o colină,
Carnea care înveseleşte inima,
Carnea care va fi friptă în căminul tău,
Carnea în care se vor înfige dinţii,
Frumoasa carne roşie, sângele pe care îl bem cald".

În "Inima întunericului" lui Conrad se găsesc dorinţele tenebroase ale cărnii.
Căci spatele tău este dealul peste care alunecă brâuri de neguri, înălţându-se şi coborând,
iar tu săruţi cu sufletul, cu răsuflarea focului în aerul puternic al înserării.

Cercei pentru reducerea nivelului de zgomot în hala de la fabrica de oglinzi din strada Ithaca

"Întunericul, ca o mână uriaşă, acoperea luna.
Mâna se retrage de pe lună şi mângâierile ei palide găsesc iarăşi streşinile şi pragurile."
Din palma întunericului se strecoară o rază şi cade printr-un geam al fabricii de sticlă, nimerind pe marginile ascuţite, nefinisate ale bucăţilor de oglinzi.

În hala cu oglinzi din strada Ithaca, fetele poartă cercei pentru reducerea nivelului de zgomot, pene lungi de păun ce protejează suprafeţele translucide, casante ale acelor ape argintii. Seara, în cămăruţă, fetele îşi ascultă cerceii rând pe rând, căci glasurile de oglindă se mai prind uneori în podoabe:

"Suntem oglinzi şi ne temem de zgomote şi mişcările bruşte, suntem oglinzi cu plăceri voyeuristice.

- Ziua ne face cu ochiul, îşi scarpină umărul obrazului, zise oglinda cu geam gros de cristal şi ramă stil Ludovic, întreruptă de zgomotul curios al ţevii de la aparatul de aer condiţionat, creator al universul picăturilor care îşi întind spatele şi cad pe burtă, împroşcând asfaltul cu ceea ce a mai rămas din ele. Iar noi, obrazuri nemişcate privim neputincioase căderea picăturii de apă.

- Sunt oglinda ovală, cu buză răcoroasă şi finisată, cu brâu de viţă de vie sculptat filigranat pe margini şi intarsii de argint...ca un obraz, ca fundul iscoditor al unui ochi, ca o privire care te dezbracă, imaginea mea se sfâşie, se alungeşte după plac, cu forme leneşe în lumina difuză, oglinzile te aşteaptă.

- Sunt oglinda triunghiulară menită să-ţi stau pe scrin, urmărind cum clipeşti de 14.ooo de ori pe zi.

- Suntem glinzi cu pete,cu suprafeţele unor pereţi de apă întunecată cu rame de salabhanjika, privind cum timpul îţi poartă tăişul pe chipuri."

În hala fabricii cu oglinzi, fetele poartă cercei pentru reducerea nivelului de zgomot; seara, în cămăruţele lor, ele îşi ascut auzul pentru a percepe glasurile mirazelor de peste zi.