cu elitrele albe

Fugi şi ascunde-te, micule gândac de bucătărie cu carapace rotundă.
În seara asta nimeni nu te va călca strivindu-te de pardoseala cea rece.
Nu tu ai fost în gândurile marelui scarabeu emailat de pe trotuarul pe lângă care 336 trece în fugă.
Nu te-ai urcat pe fustele creţe, nici în şorţurile uşoare de pânză alburie ale ţigăncilor adormite în seara de iarnă, cu ceşti de cafele-aburinde.
Tu ai fost luminat de luna ta dragă, eclipsa ţi-a atins elitrele, colorându-te-n galben şi ocru, în rugina tomberonului care-a luat foc.
Ai mai umblat pe vârful pantofului de mireasă într-o amiază de vară, dorind să rămâi o broderie pe veci a condurului ei.

Ai fost la examene multe, în săli şi-amfiteatre, pipăind tensiunea studentelor toate.
La Litere-ai mers, în subsoluri şi umbre, pe tomuri murdare, prăfoase şi surde.

Ai mers multe mile, trecând fin sub stele, ai fost la putere timp vreo 50 de file...
Ai stat mult pe ziduri, tot privind alte fapte şi spinările oamenilor.

Acum te ascunde sub a imperiului mască, lâgnă chiuveta din bucătărie, unde aroma cafelei va pluti azi şi mâine...