Ispahan

Stai în faţa mea,
proaspătă, roză...

Zmeura uriaşă îţi şade pe creştet
amintind de scena titană în care
o domniţă prea Rose
coborî din maşină în noiembrie, iarna
cu o prea mare pălărie albă-movă dungată.

Vei fi fost altădată
o făptură persană, unduindu-ţi
prea rară pana de trandafir...

Eşti toată migdală şi pudră
iar buzele tale păstrează răcoarea
parfumul, tăria fructată de litchi

În aşternuturi stai încă acoperită,
suavă, cu trupul tău tandru,
până când sub petală vei fi toată privită,
gustată, iubită odată cu zâmbetul cast...

'Esfahān nesf-e jahān ast