Fructe din care se prelinge înserarea

Tăcerile mele sunt suprapuse.
Se ascund în rodia deschisă de pe masă.
Cuvinte care ar dori să se preschimbe în lumină,
dar rămân asemeni trupurilor pe care se prelinge înserarea.

S.D.

Din mine cresc munţi.
Mare formă de relief,
mă înalţ,
cresc,
mă cutremur,
mă răstorn şi in cele din urmă mă sedimentez.

Din moliciunea parfumată a cărnii devin rocă; pe spate îmi cresc codri, faldurile pielii sunt râuri şerpuind, prăbuşind cu ele fărâme de piatră, scufundându-le zgomotos.
Sunt la o mie de ani depărtare de mine, răsar dintre roci, cu trupul prăvălit. Devin, sunt recompusă din toate aceste roci care sedimentându-se par că s-au îmbrăţişat de-a lungul timpului, din ce in ce mai strâns.

între trupul meu şi trupul tău stau toate aceste viziuni,
greutatea somnului, fragmentele de sunet şi umbrele care dispar dincolo de pereţii de granit.