Mss Marmalade...

Cu buza tremurând, Mss Marmalade savurează magiunul rămas pe gura borcanului de Topoloveni. Murmură cuvintele unui cântec:

"Sufletul caută,
se urcă în rotocoale
deşirându-se precum scara rulantă de la metrou.
Mângâieri sterile împrejurul lui,
Sufletul e o bucată de chips
crocantă, sărată
pe care o spargi între dinţi.
Iar îmbrăţişările- cleioase ca dulceaţa de gutui."

Apoi Mss. Marmalade unse lasciv o bucată de lipie cu magiun, îşi înfipse dinţii şi muşcă.

Urechea cu care aud lumina

Cu urechea mea stângă aud, uneori, cum lumina se rostogoleşte pe umerii din Buzău ai Alexandrei, şi cum curge pe fereastra mansardei de la 305.

Poţi refuza cuvintele, le poţi opri sau înnăbuşi un timp, dar ele vor trece mereu prin tine ca lumina care uneori face ca o femeie frumoasă să scânteieze. Cuvintele te vor urmări, te vor bântui cu aripile de corbi ale lui Poe.
Am stins lumina, am aprins-o şi mi-am atârnat-o de lobul urechii stângi de unde o aud picurând şi topind capacul "cutiei maladiei conştiinţei".