The Glass Menagerie

"Oraşele treceau prin faţa mea ca nişte frunze moarte, frunze viu colorate, dar rupte de pe ramuri. Aş fi vrut să mă opresc, dar parcă mă urmărea ceva. Ceva care venea întotdeauna pe neaşteptate. Uneori era un cântec cunoscut, alteori doar un ciob de sticlă străvezie.
Merg câteodată noaptea singur, pe străzile unui oraş străin,- când nu găsesc pe nimeni să-mi ţină de urât. Trec pe dinaintea vitrinelor luminate ale unei parfumerii. Vitrina este plină cu sticluţe transparente, irizate ca cioburile unui curcubeu sfărâmat.
Şi atunci, deodată, sora mea îmi atinge umărul. Mă întorc şi mă uit în ochii ei. Laura, Laura, am încercat să te dau uitării,să te las în urma mea. Dar îţi sunt mai aproape decât aş fi vrut [...]
Astăzi lumea este luminată de fulgere... Stinge-ţi lumânările, Laura, şi bun-rămas..."