Din mine cresc munţi.
Mare formă de relief,
mă înalţ,
cresc,
mă cutremur,
mă răstorn şi in cele din urmă mă sedimentez.
Din moliciunea parfumată a cărnii devin rocă; pe spate îmi cresc codri, faldurile pielii sunt râuri şerpuind, prăbuşind cu ele fărâme de piatră, scufundându-le zgomotos.
Sunt la o mie de ani depărtare de mine, răsar dintre roci, cu trupul prăvălit. Devin, sunt recompusă din toate aceste roci care sedimentându-se par că s-au îmbrăţişat de-a lungul timpului, din ce in ce mai strâns.
între trupul meu şi trupul tău stau toate aceste viziuni,
greutatea somnului, fragmentele de sunet şi umbrele care dispar dincolo de pereţii de granit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
%5B1%5D.jpg)
3 comentarii:
EXCEPTIONALA!!!!!!!!!! te felicit. stii sa scri minunat, ravasitor, vizionar, sensibil. Valoarea , ramane valoare.
C.P.
sunt la o mie de ani departare de mine...renasti ca pasarea pheonix din cenusa propriei dezamagiri sedimentate intre trupul tau si trupul lui;trupuri care uitandu-se de voi s/au incapatanat sa se imbratiseze si sa o ia la sanatoasa lasandu-te prada renasterilor succesive : din carne in piatra si din piatra in umbra grea.Nu mai ai timp sa zabovesti intr/o singura stare de agregare...
Trimiteți un comentariu