Carpaţii Orientali după-amiaza arabă

Necondiţionat, mi-a dat locul cu nr.20...e drept că îi spusesem că doream să stau undeva mai în spate şi neapărat pe partea dreaptă de cum intri în acel spaţiu mirosind aproape dulceag din cauza cărţilor vechi.
Podeaua scârţia la fiecare pas.
Pe locul cu numarul 19 stătea un tânăr cu piele măslinie, şi un şirag cu bobiţe de jad turquoise făcându-şi notiţe asupra Carpaţilor Orientali.
Dicţionarele Teora stăteau aranjate pe masă de bibliotecă. Printre ele, unul arab.
De obicei încerc să nu privesc spre cei de lângă mine, necunoscuţi.
Din timditate,
din delicateţe
Dar pielea sa era măslinie.
Apoi, după câteva minute( cam timpul care se scurge între citirea unor robaiuri de Khayyam) au venit doi prieteni ai tânărului cu bobiţe turquoise la gât. Au dat mâna jovial. Din spatele locului meu, la nr.21 şi 22 auzeam frânturi dintr-o conversaţie în română, spaniolă şi arabă.
Băniuam că ar fi efectul poeziilor citite, efectul literaturii persane, al lui Rudaki, Saadi, Hafez, Daghighi, ori Djami, Moulavi.
Dar nu, erau studenţii arabi din spatele meu, cu ochi negri, scânteietori.
Coincidentia.