Imago mundi

Simt nevoia să scriu aici până ce igrasia care a cuprins de ceva vreme spaţiul blogului meu nu se va extinde, sufocându-l. Am impresia că uneori poate deveni ceva vital.
Nu păstrez decât gânduri minime, purificate până la cel mai infim amănunt din labirintul extins al ideilor mele.
Mă adăpostesc uneori în anticamera refuzului şi a lentorii.
Mi-aş dori să am idei curgătoare, line, chiar cu teama de a fi prea ornamentate, într-un barochism al lor.
Mai dau peste gânduri asemenei grişului dulce cu lapte pe care nu l-am mâncat niciodată în copilărie, dar stiu că are un vag gust şi aromă de de vanilie şi coajă de lămâie persistentă.
Viaţa ca o cutie de bomboane- întotdeauna mi-a plăcut metafora asta. Forrest Gump.
Din registrul gustului, imagini asemănătoare: viaţă cu cocoloaşe, sau lină şi aromată ca marţipanul după ce striveşti între dinţi ciocolata bomboanelor Mozart.