Exerciţiu oniric

And my soul from out that shadow that lies floating on the floor
Shall be lifted- nevermore!
Coboară răcoarea nopţii peste câmpuri de cimbru şi pădurea de mesteceni argintii în care aude cântecul bufniţei.
Lentoarea, apoi insuportabila starea de inerţie care se trasferă din vis realităţii.
Aseară visase lucruri de demult, chipuri, oameni pe care crezuse că i-a uitat, fapte peste care s-a aşternut igrasia.
Prin pleoapele stravezii pe care le-a ţinut vreo opt ore inchise aproape că i s-ar fi putut vedea memoria onirică. Traseul visului, şiruri de imagini, ratăcirea cu paşi nesiguri,ezitanţi prin ţesătura aproape destrămată a proiecţiilor sale nocturnale.
Sunetul cizmelor cu flecurile tocite, stropite de zloata ultimei zăpezi coborâte din vis.
Şiruri de femei cu braţe groase şi carne flască prizoniere în mintea sa, femei care fumează cu insaţietate ţigară de la ţigară şi apoi dispar într-un fum parfumat şi greu. Ceea ce rămâne din ele sunt pletele lor superbe brune, negre, roşcate şi blonde
în cozi lungi, prinse cu panglici de satin.
My mind is such a criminal.
Străbat visele.
Şi sunetul prevestitor al bufniţei se aude cu ecou. Din glasul ei care se stinge coboară tăcerea grea şi răcoarea ţărmului nopţii.