Dacă papucii negri stau în partea stângă sub scaunul acoperit cu o cergă, înseamnă că vei avea o zi scămoşată

în faţa secţiei de pompieri stau roşii azvârlite, aproape intrate în putrefacţie pe care şiroiesc minuscule furnici negre.
şi furnicile alcătuiesc cuvinte pe asfalt, la ora cinci şi jumătate după amiaza înaintea zidului ce separă staţia de pompieri de oraş.

sufletul meu nu are glas, el se înfăşoară în jurul tău.
în stomacul meu peticit,plin de unghii şi scame adastă cadavrele cuvintelor cu braţele şi coapsele lor descărnate.

vânul muşcă frunzele care sună precum roţile fine ale de bicicletelor trecând în viteză peste podul dâmboviţei.
El creează aceleaşi mişcări ample ca zborul heronilor- sufletul ăsta întins ca marile peisaje spaniole inundate de sunetul ţârâitor al greierilor.

Şi lumina de septembrie nu se mai desfăşoară în cântecul lungilor dimineţi.