Cu ochii negri şi sclipitori, poftea la casetuţa de sticlă, plină cu biscuiţi sferici umpluţi cu cremă de caco şi granule zgrunţuroase de zahăr. Biscuiţi "nucă" -24 lei kilogramul.
Eu îmi mâncam pateul în celălalt colţ al prăvăliei şi mă pregăteam să arunc la coş, ambalajul de hărtie, sleios, gândindu-mă la superficialitatea lumii. Întâlnirea cu femeia-păianjen e unul din acele evenimente de care nu eşti conştient la început.
Trăgea după sine, târa o plasă de rafie, plină cu alte pungi de plastic foşnitor conţinând cine ştie ce nimicuri.
"Cât sunt biscuiţii ăia?", întrebă femeia-păianjen . Din spatele tejghelei, vânzătoarea o măsură şi nu-i spuse nimic. Aşa că în căldura insuportabilă a brutăriei, femeia-păianjen măsură încă odată casetele pline cu biscuiţi; privirile îi alunecară pe napolitanele îmbrăcate în ciocolată, adăstând cu poftă pe biscuiţii cu fulgi de graham.
"Da' cam ce preţ au?" îşi mai încercă o dată norocul, femeia-păianjen. Abia a doua oară, vânzătoarea cu şorţ roşu garnisit cu dantelă albă îi răspunse răstit, cu un aer de superioritate: "Cât vezi că costă".
Atunci am văzut-o pe femeia-păianjen cum s-a retras cu umilinţă şi şi-a coborât ochii apoşi. Pe chipul ei scofâlcit ca o minge deformată de lovituri, pe faţa ei păroasă şi tucirie se împlântase regretul şi teama pe care şi-o ascunse în tremuratul capului. Aceeaşi teamă pe care o au păianjenii când sunt chinuiţi de copiii rătăcioşi cu un pai rupt dintr-o mătură, să-şi părăsească pânza.
Pe cine a iubit ea în tinereţe, femeia- păianjen?pe cine a sărutat ea atunci cu o mustaţă fină,ca un puf de creolă deasupra buzei.
Acum avea buzele ridate, faţa lăsată, pliuri fine la baza gâtului şi părul negru încărunţit vopsit într-o insuportabilă nuanţă de blond căpătată cine ştie de unde. Şi era umilită, umilită fără să-şi dea seama, sfiindu-se ca un copil de propria ei întrebare, de propria-i curiozitate.
Aş fi asistat să văd finalul scenei din brutăria cu aer mirosind a pâine, a pateuri calde, un aer pe care cu siguranţă unii bătrâni înfometaţi îl respiră cu nesaţ. Bătrâni cu abdomene sferice şi chipuri stafidite, invadate de aluniţe şi peri aspri, pururi fascinaţi de patiserii, de Spicu'- brutăria în care sunt păstrate amintirile franzelelor calde, ale japonezelor presărate până la refuz cu mac, ale batoanelor cu lapte pe care odată, nu demult, le luau în drum spre serviciu. Bătrîni cu capricii copilăroase şi pofte...
604 a ajuns în staţie. Aşa că n-am putut asista la finalul scenei (care poate că nici nu a existat). Mi-ar plăcea să cred că, totuşi, cineva i-ar fi îndeplinit pofta femeii-păianjen oferindu-i nişte biscuiţi "nucă" 24 lei kilogramul, luând-o prin surprindere, da, chiar mi-ar plăcea.
Totuşi, m-am urcat în autobuz, am compostat biletul şi bine am făcut, că tocmai urcase controlorul!
%5B1%5D.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu