Correspondances

Cum poate mirosi Chanel Cristalle a Christian Dior?
Azi cerealele de dimineaţă au gustul copertelor de carton ale unui roman rus, sau ale unei cărţi de Rushdie.
Biblioteca de pe Magheru e un covrig cald, scoţând aburi delicioşi într-o după-amiază de septembrie când viaţa universitară adie,ameninţătoare, plină de promisiuni, provocări şi accelerări ale bătăilor inimii.
Aseară, pe la nouă, ţineam în mână un buchet de trandafiri cu tijă subţire şi corole oranj, o felicitare englezească de la Cărtureşti şi micuţa broşă încuiată într-o cutie oranj sidefat.
Trei rândunele de metal aurit,cu ochi de sticlă verde, sclipitoare îşi întindeau pliscurile spre nişte firave bobiţe de coral.
V. m-a încredinţat că rândunelele vestesc norocul.
În apropierea Bisericii Ruse, cu turlele ei răsucite, noaptea capătă o altă consistenţă. Acolo stelele sunt mai clare decât în altă parte a Bucureştiului central. Cerul deasupra Bisericii Ruse, cerul rus al unei nopţi moscovite când aerul miroase a iarnă.
Aerul tare şi proaspăt purtând amintirea dimineţilor din Rosenau,pline de lenevie,mirosul cearşafurilor.
Sau mirosul răscolitor al frunzelor arse, cu particule de cenuşă ridicându-se spre cer, ca nişte funigei, în timp ce în memorie se aud pasaje complicate dintr-unul din studiile pentru flaut ale lui A.B.Fürstenau.